„GNOSSOS” este un proiect de explorare creativă a operei compozitorului francez Erik Satie, plecând de la seria sa de compoziții pentru pian intitulate „Gnossiennes”, scrise acum 130 ani, și teza de doctorat a lui Vasile Tomescu (doctor în muzicologie la Universitatea Sorbona, Paris): „Histoire des relations musicales entre la France et la Roumanie – Des origines au commencement du XXe siècle”, publicată la Paris în 1973.
Etimologie
...sau cel puțin o scurtă explicație
Inventarea cuvântului gnossienne de către Satie a fost una dintre rarele ocazii în care un compozitor a folosit un nou termen pentru a indica un nou „tip” de compoziție. Satie a folosit multe nume inedite pentru compozițiile sale (vexations, croquis et agaceries și așa mai departe). Ogiva, de exemplu, este numele unui element arhitectural care a fost folosit de Satie ca nume pentru o compoziție, Ogive. Gnossienne, însă, era un cuvânt care nu exista înainte ca Satie să-l folosească ca titlu pentru o compoziție. Cuvântul pare să fie derivat din gnosis (substantivul grecesc pentru cunoaștere). Satie era adept al gnosticismului în momentul în care a început să compună Gnossiennes.
Există și variante care susțin că gnossienne derivă din cretanul Knossos, sau gnossus; această interpretare susține teoria care leagă Gnossiennes de mitul lui Tezeu, al Ariadnei și al Minotaurului. Mai multe situri arheologice celebre legate de această temă au fost excavate în perioada în care Satie a compus Gnossiennes.
Erik Satie
compozitor și pianist francez
Compozitorul francez Erik Satie a fost un om straniu și excentric. Avea o înclinație pentru costume de catifea gri (avea șapte identice) și umbrele și, aparent, mânca doar alimente albe. Răspunsul său la un critic care a spus că muzicii sale îi lipsește forma a fost să creeze o suită de piese pentru pian intitulate „Trois morceaux en forme de poire” (Trei piese în forma unei pere).
În calitate de compozitor, el a fost purtătorul torței pentru avangardele care au aruncat cartea de reguli și au îmbrățișat suprarealismul, absurdul și excentricul. A colaborat cu Cocteau, Picasso și Diaghilev la lucrarea sa „Parade”, iar printre prietenii săi cei mai apropiați s-au numărat artiști radicali precum Man Ray, Brâncuși și Duchamp și membri ai grupului de compozitori „Les Six” din Paris. Muzica sa simplă, dar nu simplistă, este precursorul minimalismului, cu mult înainte ca termenul să fie chiar inventat, iar dragostea sa pentru repetare și schimbări armonice a influențat compozitori precum John Cage, Morton Feldman, Terry Riley și Steve Reich. A explorat idei noi în tonalitate, spațiu și emoție, iar abordarea sa nonconformistă și experimentală a muzicii și a compoziției i-a atras admirația lui John Cage, care îl considera „indispensabil”. Cage a fost cel care a organizat premiera din New York a lucrării „Vexations” a lui Satie, o piesă scurtă de pian pe două rânduri pe care compozitorul a dat indicații să fie repetată de 840 de ori.
Muzica sa ciudată, dar atractivă și accesibilă, are o calitate atemporală – și totuși rar se poate auzi în concerte. „Gnossiennes”, piese scurte pentru pian compuse în anii 1890, sunt, împreună cu „Gymnopedies”, printre cele mai populare lucrări ale sale. Ele împărtășesc câteva dintre calitățile „Gymnopedies”, cu formulele lor de bas ostinato, repetiții, armonii și ritmuri neobișnuite, experimentale. Au o formă capricios neconvențională și nu se potrivesc cu niciun gen existent de muzică pentru pian, așa că Satie le-a dat titlul „Gnossiennes”, un cuvânt inventat, deși unii comentatori au sugerat că acest cuvânt derivă din „Knossos / Gnossos”, iar muzica a fost inspirată de dansurile lente ale grecilor antici. Este posibil ca Satie să fi satirizat și titlurile impresioniste ale compozițiilor lui Debussy.
Oricare ar fi originea titlului lor, aceste lucrări au o profundă frumusețe și eleganță, deși caracterul lor nu este la fel de liniștit ca „Gymnopedies” și sunt impregnate de un aer obsedant de melancolie sau neliniște.
„Gnossiennes” au fost radicale pentru timpul lor, fiind scrise în formă liberă, fără indicații la cheie sau bare de măsură (un obicei favorizat de compozitorii minimaliști de mai târziu) și fără indicații convenționale de interpretare. În schimb, partiturile sunt pline de comentarii aforistice ciudate precum „Du bout de la pensée” (vârful gândului), „Munissez-vous de clairvoyance” (înarmează-te cu clarviziune) sau „Ouvrez la tête” (deschide-ți mintea), în timp ce altele îl ghidează pe instrumentist către genul de personaj și starea de spirit necesare – „Très perdu” (foarte pierdut) sau „Avec étonnement” (cu surpriză). Fără indicații formale, pianistul este liber să experimenteze și să exploreze pentru a-și crea propria interpretare a acestei muzici, lucru pe care bănuiesc că Satie l-ar fi aprobat pe deplin.
Natura ciclică a „Gnossiennes” le conferă atemporalitatea – par să nu aibă nici un început și nici un sfârșit clar – iar primele trei continuă în mod natural dintr-una în cealaltă, având pedale de bas și ritmuri similare în acompaniament, ceea ce creează sentimentul întregului. Melodiile solitare și obsedante sunt susținute de texturi frugale și, deși nu sunt dificile din punct de vedere tehnic, aspectul auster al acestei muzici este înșelător. Necesită o subtilitate aproape imperceptibilă a variației pentru a crea nuanțe și tonuri în interiorul secțiunilor repetate. Apărute la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceste piese reprezintă o reacție elegantă și necosmetizată la excesele epocii romantice și au semnalat evoluția unui nou limbaj muzical la începutul unui nou secol.
Sursa: Interlude / Frances Wilson (pianistă și profesoară de pian din Marea Britanie, consultant de programe pentru London College of Music)
„Expoziția Universală de la Paris a constituit întotdeauna o ocazie excelentă pentru a face cunoscută muzica românească în general și folclorul cu virtuoșii săi lăutari, în special.”
Vasile Tomescu – muzicolog, etnomuzicolog
În anul 1889 Expoziția a fost un adevărat triumf pentru muzica românească, moment în care publicul francez a avut revelația acesteia. Muzica tradițională s-a bucurat de o atenție specială și la Congresul Internațional de Tradiții Populare, organizat în cadrul Expoziției, unde a fost prezentată în cadrul unui concert de muzică tradițională culeasă de Bourgault-Ducoudray din sud-estul Europei, acest concert fiind obiectul unor antologii muzicale publicate la București și Paris. În acest fel, muzica populară românească, care atrăsese atenția și aprecierea a numeroși muzicieni de înaltă calitate, a fost pusă la dispoziția celor care și-au dorit să o prelucreze. Și astfel, cele 5 Gnossienes pentru pian, dintre care primele 3 compuse de Erik Satie în 1890-1891, la un an de la apariția volumului publicat cu ocazia Expoziției, veneau să prezinte sonoritățile particulare folclorice românești de ordin modal, ornamentele și construcția parlando-rubato, care anticipa inovațiile aduse în muzică – câteva decenii mai târziu – de Enescu și Bartók.
Biograful compozitorului Erik Satie făcea urmatoarea remarcă (Les Editions Rieders, Paris): „Muzica exotică a Expoziției din 1889, în special muzica românească, l-au impresionat puternic. Gnossiennele, în 1890, aduc acest melanj curios de orientalism și misticism gregorian”.
extrase din „Histoire des relations musicales entre la France et la Roumanie – Des origines au commencement du XXe siècle”, Vasile Tomescu (Sorbona – Paris, 1973).
Un album muzical …original
Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu re-compune muzica lui Erik Satie
Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu a regândit muzica lui Erik Satie în compoziții instrumentale eclectice – cu flaut, oboi, vioară, chitară, violoncel și percuție, pornind de la lucrări precum Gnossiennes (primele 4), Vexations, Tapisserie en fer forgé sau Carrelage phonique.
În ultimii ani ansamblul Imago Mundi a cercetat relația dintre cultura română și cultura franceză, urmărind rolul profund al influențelor franceze în creația artistică românească. O parte dintre rezultatele acestei cercetări se regăsesc pe albumele „Isvor. George Enescu” și „Isvor. Constantin Brâncuși” (cuprinse în trilogia „Isvor” – Editura Casa Radio, 2020).
Ansamblul Imago Mundi, cunoscut pentru proiectele sale de reevaluare a muzicii tradiționale românești din perspectivă contemporană, cercetează – de această dată – creația franceză de inspirație românească de la sfârșitul secolului XIX, posibilă grație Expoziției Universale de la Paris din 1889.
Albumul muzical Gnossos este dublat de filmul semnat de Florin Ghenade (regie), Rareș Avram (camera) și Irinel Cîrlănaru (DOP, camera, editare, colour grading).
Imago Mundi sunt: Oana Ivașcu – oboi; Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu – compoziții și orchestrație, chitară; Daniel Ivașcu – percuție; Adrian Buciu – flaute; Ștefan Barbu – vioară; Andreea Țimiraș – violoncel.
…înapoi la Gnossiennes
Andrei Petrache prezintă primele trei lucrări
„GNOSSOS” își asumă un rol educativ, prin realizarea unei serii de 3 scurte filme de prezentare / materiale educative despre primele 3 Gnossiennes, realizate de pianistul și compozitorul Andrei Petrache.
Un demers de popularizare a muzicii de expresie clasică, filmele propun o scurtă incursiune în viața compozitorului Erik Satie, o prezentare concisă a pianului și a noțiunilor tehnice de bază.
Cele 3 Gnossiennes sunt prezentate din mai multe perspective: structură intonațională, ritm, formă, indicațiile compozitorului (agogică, expresie, dinamică), indicații tehnice, de interpretare.
Materialele video conțin, bineînțeles, lucrările muzicale în interpretarea lui Andrei Petrache.
Video
Instalația interactivă „Gnossiennes”
18-29 noiembrie 2021
Concepută pentru un singur utilizator, instalația interactivă Gnossiennes este compusă dintr-un pian digital, o tabletă, o pereche de căști și proiecții video.
Conținutul video semnat de Cristian Stănoiu propune, la fel ca muzica, traversarea simbolică a unui pod virtual între România și Franța, în căutarea lui Erik Satie. Materialele vizuale folosite la construcția acestei pasarele culturale au fost inspirate din teritoriul copilăriei – leagăn și mecanism al unor sensibilități comune, universale și atemporale. Jocul și joaca, prezente în opera lui Erik Satie prin lucrări precum „Les Pantins Dansent”, „Jack in the Box”, „L’enfance de Ko Quo”, „Croquis et Agaceries d’un Gros Bonhomme en Bois” sau „Trois nouvelles Enfantines”, reprezintă motive suficiente pentru a spera ca la sfârșitul acestui proiect, podul pe care vom călca va avea într-adevăr un …„Carrelage phonique”.
Pianul digital, conectat la o tabletă (și o pereche de căști – pentru o experiență educațională interactivă, imersivă) invită la explorare, aplicația de pe tabletă oferind sprijin pentru învățarea primelor 3 „Gnossienne” compuse de Erik Satie.
Materialele ajutătoare (partiturile în format digital / pdf și midi, aplicația, claviatura integrală a unui pian la scară 1:1) pot fi descărcate gratuit de pe acest site.
Instalația interactivă Gnossiennes a fost expusă în sala Atrium a Institutului Francez (Bulevardul Dacia, nr. 77 București) în perioada 18-29 noiembrie. Ea a fost inaugurată pe 18 noiembrie 2021, orele 16:00, printr-un eveniment special.
Oferind o experiență educațională interactivă, imersivă, expunerea instalației Gnossiennes a fost integrată în „Noiembrie Digital” („proiect lansat de Institutul Francez din Paris care își propune să promoveze accesul tuturor la noile tehnologii, să reflecteze asupra noului loc pe care lumea digitală îl ocupă în contextul pandemiei, să construiască parteneriate durabile cu profesioniști din străinătate și să promoveze dialogul internațional între creatorii din sectorul digital și publicul larg”).
Evenimentele Imago Mundi – Gnossos
6 noiembrie / 24 noiembrie 2021
Imago Mundi a prezentat albumul muzical Gnossos pe 6 noiembrie într-un concert live la Studioul de Operă și Multimedia al Universității Naționale de Muzică din București (UNMB), precum și într-un eveniment showcase – prin proiecția video a filmului Gnossos – susținut pe 24 noiembrie la Sala Atrium a Institutului Francez din România la București. Evenimentul a fost integrat în expoziția instalației interactive Gnossiennes.
Echipa proiectului
este formată din:
Imago Mundi (Oana Ivașcu – oboi; Cătălin Ștefănescu-Pătrașcu – compoziții și orchestrație, chitară, cobză; Daniel Ivașcu – percuție; Adrian Buciu – flaute; Ștefan Barbu – vioară; Andreea Țimiraș – violoncel), Andrei Petrache – pianist și realizator materiale educative, Oana Ivașcu – manager, Bogdan Vuluță, Andrei Barbu – regie muzicală și sound design, Florin Ghenade – artist foto/video (autor fotografii, regie), Rareș Avram – artist video (camera), Irinel Cîrlănaru – artist video (DOP, camera, editare, colour grading), Daniel Ivașcu – graphic & web designer, Adelina Mariș – comunicare și promovare, Cristina Istrate – responsabil financiar.
